|
Istoricul Bushido
calea samuraiului
Pâna acum nu demult era foarte greu de a gasi literatura istorica competenta despre viata samurailor. Noi o sa încercam sa descriem doar câteva aspecte, legate de artele martiale pe care le practicau si nu în ultimul rând arta autoapararii cu mâna libera – kempo.
Istoria bushido (calea razboinicului, bu - însemnând arte martiale, shi – deopotriva „învatat” si „cavaler” sau „luptator (razboinic)” si do - cale ), se întinde pe o lungime de treisprezece secole, cunoscând din momentul aparitiei perioade de înflorire si de recesiune, acoperita de glorie si cântata în marile poeme ale poetilor japonezi. Un samurai ideal era întruchiparea bunavointei, descrisa în canoanele confucianiste si în acelasi timp înzestrat cu o putere si înversunare nio („strajerul portii” în sculptura japoneza). Crescuti în mediul obiceiurilor si sarbatorilor Shinto, trecuti prin scoala severa a educatiei Zen, samuraii deja în adolescenta erau pregatiti sa înfrunte „armate de sabii”. Viata si moartea unui samurai se supuneau unei singure legi – legea onoarei (giri). Sufletul lui era sabia, meseria – razboiul, iar preocuparea – perfectionarea artelor martiale, pe lânga care se practicau si arta caligrafiei (shodo), arta aranjamentului floral (ikebana), arta ceaiului (chado), pictura etc. Un proverb spunea: „Printre flori cea mai frumoasa este sakura, printre oameni - samuraii”.
Samuraii au aparut în secolul al VIII-lea în estul si nord-estul Japoniei. Primele rânduri au fost formate de tarani fugari, ce cautau pamânt si libertate la hotarele nelinistite cu poporul „ainu”. Astfel ei îsi petreceau viata în razboaie si conflicte cu aborigenii rebeli, aparând destoinic granitele tarii. Doar în veacurile X-XII în timpul conflictelor interminabile s-au format definitiv castele de samurai în frunte cu nobilimea, ce conduceau cu armate impunatoare, doar nominal aflându-se în serviciul casei imperiale. Puternica prezenta militara care a marcat istoria Japoniei a imprimat anumite elemente ale spiritului razboinic societatii si gândirii japoneze, depasind granitele traditionalei arte a razboiului. Morala si spiritul razboinic au fost la fel de importante ca si puterea materiala pentru influenta lor asupra societatii. La acel timp s-au stabilit si legile nescrise ale codului moral ale samuraiului (kyuba-no miti – calea arcului si cavalerismului), care mai apoi s-a transformat în codul Bushido. Ultimul consta din sapte principii esentiale:
1. Gi: decizia corecta, luata cu sânge rece, atitudinea corecta, adevarul. Când trebuie sa murim, murim. Corectitudine.
2. Yu: curaj pâna la eroism.
3. Jin: iubire universala, generozitate fata de oameni; compasiune.
4. Rei: actiune corecta – o calitate esentiala, bunavointa.
5. Makoto: sinceritate totala, onestitate.
6. Meiyo: onoare si glorie.
7. Chugi: devotiune, loialitate.
“Daca un samurai doreste responsabilitate politica, daca el doreste sa conduca poporul si sa-i devina cârmuitor, atunci el trebuie sa strabata calea. Nu trebuie sa ramâna doar un razboinic; în afara de Budo el trebuie sa posede cunoastere intelectuala, sa studieze literatura, budismul, filozofia chineza si Shinto, calea zeilor.”
O adevarata încercare a codului Bushido a fost razboiul îndelungat ce a izbucnit în anul 1156 între doua clanuri puternice: Taira si Minamoto, cei din urma sustinuti de clanul Fujiwara.
|