Despre JuJitsu

Istoria Jujitsu este greu de descris, fiecare carte sau site web avand diferite teorii si povestiri. Totul a inceput in Japonia. Jujitsu a fost arta razboiului fara arme a samurailor. Fiecare familie de samurai avea stilul propriu de lupta si un set de tehnici care erau transmise mai departe. Nu erau interesati in a-si scrie tehnicile pentru public (sau pentru adversari). Scriau filiatii, dar nu lucrurile interesante pe care le cautam noi azi. Introducerea armelor de foc de productie mare, in masa, a dus la desfiintarea oficiala a castei samurailor in anul 1871. Membri familiilor isi vindeau tehnicile una cate una oamenilor interesati. Spre sfarsitul anilor 1800 erau aproximativ 700 de stiluri. Aceasta a fost si perioada in care persoane / indivizi creativi au preluat tehnicile pe care le doreau din Jujitsu si au creat “artele pentru populatie”, cum ar fi Judo, Aikido, etc. Tehnicile ramase au fost folosite pentru autoaparare si la inceputul anilor 1900 au fost folosite sub termenul generic de “Jujitsu”.

Istoricul Yoshin Ryu JuJitsu

Din punct de vedere istoric Yoshin Ryu Jujitsu, “Scoala Inimii Plangatoare” sau “Scoala Spiritului Plangator”, se presupune a fi fost intemeiata de Akiyama Shirobei Yoshitoki, un medic din Nagasaki si ca ar fi una dintre scolile jujitsu din perioada Edi, cea mai cunoscuta din vestul Japoniei. Acest stil sau ryu dateaza de dinainte de 1671. Yoshitoki a simtit ca tehnicile Jujitsu pe care el le invatase nu sunt suficiente ca numar, astfel ca s-a retras la templul Tenmangu Shrine, unde s-a devotat meditatiei timp de o suta de zile., timp in care a dezvoltat 303 tehnici personale. Intr-una din zilele inzapezite pe cand Akiyama Yoshitoki era inca retras, a observat o salcie plangatoare pe terenurile din jurul templului. In ciuda zapezilor recente, aceasta salcie, spre deosebire de ceilalti copaci, nu avea nici o creanga rupta. Crengile erau elastice si permiteau zapezii sa cada, salvand astfel copacul. Acest principiu al elasticitatii nu a fost inteles doar ca un element esential in arta razboinicilor Japoniei antice, ci a fost perfectionat odata cu trecerea timpului.

Astazi va oferim spre studiere acele tehnici care credem noi ca sunt cele mai apropiate de tehnicile originale de Yoshin Ryu Jujitsu. Yoshin Ryu este un stil vechi de jujitsu si din acest motiv este considerat “mort” de multi istorici ai artelor martiale. Artele martiale erau transmise in mod traditional membrilor de familie, iar in ziua de azi de la instructor la instructor, respectiv de la instructor la student. Asta inseamna ca daca tu intentionezi sa studiezi artele martiale si in particular JuJitsu, ar trebui sa iti indrepti eforturile spre artele de linie principala, fara filiaj intrerupt, cum ar fi Danzan Ryu, Judo sau Aikido, etc. Oricum, Yoshin Ryu este interesant de cercetat si practicat pentru ca a fost unul dintre stilurile principale folosite de Doctorul Jigoro Kano in crearea Judo-ului in 1882. Si Profesorul Okazaki l-a folosit in crearea Danzan Ryu Jujitsu. Shihan Weymouth, Master Ellis si Master Moore, membrii importanti ai Federatiei Americane de JuJitsu (AFJ), toti detinatori de diverse ranguri Yudansha si toti avand diferite baze in alte stiluri de Jujitsu si Judo, au studiat, promovat si revizuit aceasta arta veche. Scopul muncii lor a fost ca acest stil sa fie reutilizat prin studiu, cercetare si practica. Ca orice interpretare a stilurilor vechi, exista si in acest caz discrepante intre interpretarile de tehnica a diferitilor maestri. Este bine de retinut ca Weymouth, Ellis si Moore nu au nici o filiatie din Akiyama Shirobei Yoshitoki, sau din vreo linie a studentilor sai, nici nu pretind a fi autoritatea finala a tehnicilor originale predate acum patru secole.

Respectam in mod egal ficare stil, datorita muncii depuse de instructorii individuali care continua sa promoveze arta Jujitsu in general. Aceasta include arta noua, tipurile vechi de arta bazate pe filiatii si artele vechi. Va rugam sa nu va simtiti ofensati daca diferite stiluri si sisteme nu se potrivesc perfect in tehnica. Principiile de baza si miscarile ar trebui sa fie numitorul comun in artele inrudite.